²² Domnul m-a făcut pe mine mai 'nainte decât toate, înaintea celor care mai întâi au fost lucrate.

²³ Mai 'nainte de-nceputuri eu am fost, din veșnicie,
până nici n-a fost a lumii așezată temelie.

²⁴ Eu am fost născută-atuncea când Adâncul n-a fost încă,
nici izvoarele-ncărcate cu belșug de apă-adâncă.

²⁵ Mai 'nainte-am fost făcută ca a munților tărie,
mai 'nainte de-a fi dealuri sau întinderi de câmpie.

²⁶ Până nici era pământul, nici câmpii cu-ntinderi - roată,
până n-a fost nici fărâma cea dintâi a lumii dată.

²⁷ Eu când întocmit-a Domnul cerurile-am fost de față,
când a tras El prima zare pe-adâncimea cea măreață...

²⁸ Când a pironit El norii sus pe-ntinderi fără zare
și când au țâșnit puternic ale-Adâncului izvoare.

²⁹ Când a pus hotare mării poruncind să nu le treacă,
când pământului în lume temelii stătea să-i facă.

³⁰ Eu eram cu El la lucru, al Lui Meșter desfătându-L,
ne-ncetat vibrând nainte-I veșnicii de ani a-rândul.

³¹ Irizând pe rotocolul lumii Lui de pace plină,
îmi găseam plăcerea-n fiii oamenilor fără vină.

³² Și-acum fiii mei, pe mine ascultați-mă... sub soare,
fericiți sunt numai cei ce îmi păzesc a mea cărare.

³³ Ascultați învățătura ce-nțelepți vă poate face
și nu-mi lepădați povața ce vă poate-aduce pace.

³⁴ Fericit e omul care mă ascultă și veghează,
care-ntruna-mi stă la poartă și la pragul ușii pază.

³⁵ Căci acel ce mă găsește află viața-n bucurie
căpătând bunăvoința Domnului pe veșnicie.

³⁶ Dar cel ce-mi păcătuiește lui își face vătămare,
toți câți mă urăsc pe mine merg la moarte și pierzare.