¹ Și-a zidit înțelepciunea casa-i binecuvântată,
și-a tăiat apoi cei șapte stâlpi de viață-adevărată.

² Tăind vite, punând vinul,
și-a-ntins masa de-ospătare.

³ Și-a trimis a sale roabe
pe 'nălțimi să strige tare:

⁴ ”Cine-i prost, să vină-ncoace”
La nepricepuți le spune:

⁵ ”Veniți de mâncați-mi pâinea
și-mi beți vinurile bune...

⁶ Și lăsați-vă prostia ca s-aveți o lungă viață,
urmăriți a cumpătării și-a priceperii povață.

⁷ Cel ce mustră pe-un netrebnic ură și dispreț culege,
cel ce vrea pe-un rău să-ndrepte cu batjocuri se alege.

⁸ Nu-l mustra pe cel netrebnic să n-ajungi să te urască;
mustră-l pe-nțelept, căci are tot mai mult să te iubească.

⁹ Dă-nțeleptului lumină că mai înțelept devine,
pe neprihănit învață-l și-nvăța-va tot ce-i bine.

¹⁰ Începutu-nțelepciunii frica cea de Domnul este
iar a sfinților știință este-a cunoștinței veste.

¹¹ Zilele vieții tale înmulți-se-vor prin mine
și mări-ți-se-vor anii bătrânețelor senine.

¹² De ești înțelept în viață, - pentru tine ai știință,
de ești hulitor, tu singur ai să tragi în suferință...