Ai uitat sărmane suflet unde-ai fost cândva
când plângeai și nimeni-nimeni nu te auzea,
numai Domnul, nimeni altul
nu te auzea...

Ai uitat, ai uitat, ai uitat
cine te-a salvat
și Cui te-ai predat
mâine când vei fi în munci
cui mai strigi, cui mai spui,
cui mai plângi, atunci?

Ai uitat iubirea cărui pus-ai legământ
în genunchi, în plâns și-n flăcări până la mormânt,
numai Lui, la nimeni altul
până la mormânt!

Ai uitat de Taina Sfântă care te-a-nfiat
de iubirea care-n lume te-a iubit curat
numai Domnul, nimeni altul
te-a iubit curat.

Numai Domnul Singur știe cât ai pân-la scrum
dacă încă-i vreo nădejde, tu mai scapă-acum
numai Domnul, nimeni altul
te mai scapă-acum!

—Traian Dorz