Credinţa vreau să-mi crească alăturea cu dorul,
Şi astfel cei din jur să-mi vadă-n Domnul sporul;
Să-mi întregască pacea cu starea ei cea blândă,
S-abunde cu răbdare ce dă din plin izbândă.

Credinţa-n toiul luptei de-mi este neclintită,
Voi scruta spre-nalturi Fiinţa mult iubită.
Şi astfel mâinii drepte să-i pun de-acum mistria,
Iar stânga pentru luptă să-mi ţină sus făclia.

Crdinţa peste valuri să-mi fie-o torţă-aprinsă,
Ca lupta pentru Domnul să-mi fie neînvinsă.
Doamne, către Tine, înalţ a mea strigare,
Trimite-mi Tu prin vaduri o barcă de salvare.

Aceste ţeluri sfinte conjuge-se cu Harul,
Cât dăinuie pe Terra Golgota şi Calvarul.
Credinţă dă-mi, Isuse, şi-o dragoste nestinsă,
Iar flama-n timpul nopţii rămână tot aprinsă.

Doresc, ca de la Tine, credinţa-mi fie tare
Şi astfel şi un "munte" să-l pot muta în mare.
Nu ca să dezlănţui distrugeri prin natură,
Ci doar să-mi fie chipul dupa- a Ta făptură.
Amin.