Doamne, iartă-mi rugăciunea
care Ți-a cerut prea mult
- am vrut să-mi asculți Tu mie
nu eu Ție să-Ți ascult
am crezut că e mai bine
cum știu eu nu cum știi Tu
- și-azi mi-e inima zdrobită
c-a primit ce prea ceru! ...

N-am crezut că Adevărul
Tău mă apără în veac
am căutat pe mai departe
adăpost de lut să-mi fac
și din golul lui un șarpe
gândul sfânt mi-a-nveninat
prăbușind numa-ntuneric
peste tot ce-aveam curat.

Dumnezeul meu, de este
vreo nădejde-n viitor
scapă-mi sufletul din flăcări
nu lăsa aici să mor
ori îmi vindecă iubirea
ori mă fă s-o uit de tot
că nici viața și nici moartea
s-o mai duc așa - nu pot!