¹ Cumpăna înșelătoare Domnului nesuferită-i
însă cântărirea dreaptă Lui plăcută și iubită-i.

² Când mândria-i vine cuiva și rușinea o-nsoțește,
dar înțelepciunea-ntruna cu smerenia trăiește.

³ Pe cei drepți neprihănirea fără teamă îi conduce
dar pe cei răi viclenia la pierzarea lor îi duce.

⁴ Bogăția-n ziua morții la nimic nu folosește
dar neprihănirea vieții de la moarte izbăvește.

⁵ Curăția netezește calea celui fără vină
dar cel rău cade prin însăși răutatea lui deplină.

⁶ Nevinovăția-i scapă pe cei fără de prihană
dar cei răi sunt prinși de-a însăși răutății lor capcană.

⁷ Celui rău, la moarte-i piere și nădejdea ce-o mai are,
celor răi li-e nimicită amăgita așteptare.

⁸ Cel neprihănit, în ziua strâmtorării pururi scapă
și cel rău o să-i ia locul, - groapa lui curând se sapă.

⁹ Cu-a lui gură cel rău pierde pe acel ce-i este-aproape
dar toți cei fără de vină prin știință au să scape.

¹⁰ Celor buni când le e bine peste tot e bucurie
iar când pier cei răi din țară strigă toți de veselie.

¹¹ O cetate se înalță doar prin cei fără prihană
dar o ruinează gura blestemată și vicleană.

¹² Cine pe-altul îl defaimă este-un om fără de minte
dar cel priceput primește, tace și nici ia aminte.

¹³ Cine umblă cu bârfirea spune tot ce știe-n sine,
credinciosu-n suflet însă taina-ncredințată ține.

¹⁴ Tot poporul cade-atuncea când lipsește chibzuința
dar prin mulții sfetnici vine totdeauna biruința.

¹⁵ Celui ce chezaș se pune pentru alții, rău-i vine
dar acel ce se ferește liniștit petrece bine.

¹⁶ Când femeia e plăcută ea va căpăta cinstire,
precum capătă-avuție cel ce umblă cu-asuprire.

¹⁷ Omul milostiv își face sufletului său un bine
dar cel fără milă însuși el se tulbură pe sine.

¹⁸ Cel rău își câștigă-n lume o dobândă-nșelătoare
dar câți seamănă lumina au răsplata cea mai mare.

¹⁹ Dreapta nevinovăție duce pururi la viață
dar cel ce spre rău aleargă își găsește moartea-n față.

²⁰ Pentru Domnul sunt o scârbă cei cu inima stricată
dar Îi sunt plăcuți câți umblă într-o viață ne-ntinată.

²¹ Hotărât că nu rămâne cel rău fără pedepsire
dar cei fără de prihană vor scăpa de nimicire.

²² Când femeia e frumoasă dar e fără minte, iată,
ea-i ca o verigă de-aur la un rât de porc legată.

²³ A celor curați dorință totdeauna-i numai bine,
însă așteptarea celor răi doar cu mânie vine.

²⁴ Mai bogat ajunge-acela care dă cu dărnicie
iar acel ce prea mult cruță dă la urmă-n sărăcie.

²⁵ Sufletul ce face bine duce-o viață săturată
și cel ce-a udat pe alții va fi-udat și el odată.

²⁶ Blestemat va fi acela care grâul și-l oprește
dar acel ce-l dă spre alții binecuvântări găsește.

²⁷ Cine binele dorește va afla bunăvoire
dar cel ce dorește răul, rău găsește și pieire.

²⁸ Câți se-ncred în bogăție vor cădea și se vor pierde
dar cei fără de prihană vor fi ca frunzișul verde.

²⁹ Cine-și tulbură-a lui casă moșteni-va vânt fierbinte
și nebunul va fi pururi rob la omul cel cuminte.

³⁰ Rodul celui fără vină este-un pom de viață bună
și cel înțelept câștigă suflete pentru cunună.

³¹ Iată cel fără de vină află-n lume răsplătire
și cu cât mai mult acela ce-a făcut nelegiuire!