În clipa morții vede omul
cum trebuia să fi trăit
ce cale trebuia s-aleagă
s-ajungă bine la sfîrșit.

O, n-aștepta, o, n-aștepta
c-atît de-aproape-i clipa ta
primește-L pe Hristos acum
să mergi în slavă, nu la scrum.

În clipa morții vede toată
deșertăciunea ce și-a strîns
pe care-așa curînd o lasă
schimbînd-o cu un veșnic plîns.

În clipa morții vede calea
păcatului pe care-a mers
că nici un pas și nici o vorbă
și nici o faptă nu s-au șters.

În clipa morții vede groaza
în care se aruncă-mpins
ce-i viermele ce nu mai moare
ce-i focul cel pe veci nestins.

În clipa morții vede slava
ce-l aștepta, dar n-a crezut
și fericirea și lumina
din cerul lui, pe veci pierdut.

În clipa morții, - dar atuncea
e prea tîrziu, e prea tîrziu
- un rîs de-o clipă se plătește
cu plîns prea veșnic și pustiu!