Ce slab e glasul meu Isuse,
cât vreau să spun, și tot nu pot
- cuvântul meu e doar o rază
iar harul Tău, - e-un soare tot.

Minune, zic că-i al Tău Nume
dar ce puțin e cât am spus
Îți zic Iubire, - mult e Doamne
dar mult mai mult e ce-i nespus.

Îți zic... dar orișicât Ți-aș zice
nevrednic simt orice cuvânt
- încep să caut atunci, dar nu e
pe-a Ta măsură, nici un cânt.

Încep să plâng... cu imn de lacrimi
să mă înalț să Te cuprind
ce mare-i lacrima, dar Tu ești
și mai departe strălucind...

Alerg înfrânt la Contemplare
și-ngenuncheat tăcând, Te-ador
și-abia atunci Ți-ajung aproape
și Te cuprind odihnitor...

Oricât aș vrea să spun vreodată
simt totu-nchis... și mă supun
chiar ce-aș dori să spun mai dulce
nu-mi este-ngăduit să spun.