Ce slab e glasul meu Isuse,
cît vreau să spun, și tot nu pot
- cuvîntul meu e doar o rază
iar harul Tău, - e-un soare tot.

Minune, zic că-i al Tău Nume
dar ce puțin e cît am spus
Îți zic Iubire, - mult e Doamne
dar mult mai mult e ce-i nespus.

Îți zic... dar orișicît Ți-aș zice
nevrednic simt orice cuvînt
- încep să caut atunci, dar nu e
pe-a Ta măsură, nici un cînt.

Încep să plîng... cu imn de lacrimi
să mă înalț să Te cuprind
ce mare-i lacrima, dar Tu ești
și mai departe strălucind...

Alerg înfrînt la Contemplare
și-ngenuncheat tăcînd, Te-ador
și-abia atunci Ți-ajung aproape
și Te cuprind odihnitor...

Oricît aș vrea să spun vreodată
simt totu-nchis... și mă supun
chiar ce-aș dori să spun mai dulce
nu-mi este-ngăduit să spun.