Nu vă-nchideți încă Porțile Iubirii
pînă nu sosește lacrima zdrobirii
dragostea trezită, arsă de mustrare
care-nvinge-ori moare, care-nvinge-ori moare.

Nu vă-nchideți încă Porțile Luminii
cît e tot departe osîndirea vinii
geamătul căinței, setea curăției
dorul mîntuirii, dorul mîntuirii.

Nu vă-nchideți încă Porțile Iertării
cît mai paște fiul porcii neascultării
cît i-e conștiința încă sugrumată
și păcatu-mbată, și păcatu-mbată.

Nu vă-nchideți încă Porțile Primirii
pînă rîd departe robii rătăcirii
pînă nu văd încă gata să-i înghită
noaptea nesfîrșită, noaptea nesfîrșită.

Nu vă-nchideți încă Porțile Eterne
după voi uitarea veșnică s-așterne
după voi scrîșnirea dinților învie
pentru veșnicie, pentru veșnicie.

Nu vă-nchideți încă Porțile Vieții
după voi e noaptea morții și tristeții
unde ard satana, vina și minciuna
pentru totdeauna, pentru totdeauna!