Iubirea mea Isuse era atât de sus
că soarele ei dulce părea că n-are-apus
că cerul ei cel tânăr pe veci va fi așa
- de ce-a putut o clipă să-i fie-atât de grea?

Ce scump e vasul unic cât este-ntreg și sfânt
dar ce preț să mai aibă când zace spart și frânt?
privești amar la cioburi cu sufletul zdrobit
- de ce-a putut o clipă să-i pună-așa sfârșit?

Ce plin mi-era seninul de aur străveziu
când dulce Porumbelul venea în zbor zglobiu
purtând frunzuța verde spre unde-L așteptam
- de ce-a putut pe-o clipă să piardă sfântul ram?

O, zbor frumos, cum oare te-ai frânt de-odată-așa,
o, tânără Lumină, ce-i noaptea asta grea,
o, unică Iubire de ce te-am prăbușit?
- mai vindecă-le-odată Cuvântule Dorit!