Nu mai sunt comori pe lume
ca cereasca părtășie
care-atât de strălucită
Tu Isus mi-ai dat-o mie.

Ce-ar mai fi Isuse oare
din comorile minunii
ca sărutul Tău pe lacrimi
din fiorul rugăciunii?

Unde-s oare-n lumea asta
stări mai binecuvântate
ca-n lumina-mbrățișată
de cununi împreunate?

Unde-s legăminte nalte
pân-la cele șapte stele
înălțate printre îngeri
cum sunt cele ale mele?

Unde-i jertfă-atît de sfântă
cu-așa foc împreunată
din cântări atât de limpezi
cum e cea-n iubire dată?

Doamne, ține-mi-le sfinte
și curate pân-la Tine
iar acolo le-mpreună
cu miresmele-Ți divine...

—Traian Dorz