Doamne, starea asta tristă nu-mi lăsa pe totdeauna
nu-mi îndepărta iubirea și nu-mi despărți cununa
nu lăsa să mă zdrobească muntele ce-l port de-o vreme
nici pustiul să-mi înghită duhul meu ce-nfrânt se teme.

Doamne, nu lăsa cuvântul ce sunt azi silit a-l spune
peste mine multă vreme felu-i mincinos a-și pune
nici lăsa iubirea falsă și silită și amară
să-mi pătrundă și-năuntru din umblarea dinafară.

Doamne, nu-mi lăsa viața mult în tină și-n minciună
nici pe față mult minciuna zâmbet prefăcut să-mi pună
nici iubirea mea cea sfântă să-mi tot plângă tăvălită
numai ca să fie-o clipă de furtuni adăpostită...

Doamne, nu lăsa ca taina cea cu Tine-mpreunată
s-o aduc întruna jertfă sângerând îndurerată
nici să-mi cumpăr tot cu prețul cel mai greu de zvârcolire
orice scurtă și pândită clipă rară de iubire.

Ci Te-ndură Doamne-odată, Tu care-ai făcut minunea
și-mi privește sfâșierea și-mi ascultă rugăciunea
și mă scapă din adâncul unde-mi arde cununia
- pentru clipa trecătoare, fă să nu-mi pierd veșnicia!