Sărăcia-i zid de piatră,
Bogăția-i gard de pai.
Nu cădea în deznădejde,
Când te paște vreo primejdie,
Nici nu te-ncrede în ce ai.
Tu ține-ți drumul către rai!

Picătura sparge piatra
Când muncește stăruind
Și lovește neoprită.
Focul poate-ntr-o clipită
Arde tot ce-ai strâns iubind
De nu ești găsit veghind.

Nu are stăpân averea
Decât rar pe omul darnic.
Ceilalți sunt robi, slujind-o,
La rang de idol ridicând-o
Cu tot sufletul slugarnic,
Iar la urmă plâng amarnic.

Numai robii bunătății,
Slujitorii lui Hristos
Sunt stăpâni, când au avere,
De la Domnu-având putere,
S-o-mpartă cu sfânt folos
Și cu suflet credincios.

Apa trece, că e apă,
Pietrele rămân mereu.
Vremurile trec, dar neamul
Cu nădejdea toată-n Domnul
Stă răbdând prin orice greu,
Cu credință-n Dumnezeu.

Supărările să treacă,
Dragostea în veci să stea.
Nori sunt toate celelalte
Ce nu se traduc în fapte.
Soare este numai ea
Și în veac va rămânea.
Amin.
(Joi, 13 mai 2021)