La ușa mea...

Punte din cer, prin rănile de jar
Ai coborât, ca poartă să ne fii
Spre slava Ta, spre cer, spre veșnicii,
Ca să ne-mbraci în dragoste și har.

Larg Te-ai deschis alături de tâlhar
Pe crucea grea, atunci când stropii vii
Au năvălit, o ușă să devii
Spre dincolo de neumbritul Far.

Drum prin talaz spre Canaan, afar',
Ca un toiag în Stânca de vecii,
Spre-a adăpa și-n veci spre-a străluci.

Și ușă ești, și cale spre-un hotar
Neîngrădit și totuși nu-ntârzii
Să rabzi bătând la ușa mea cu jar.