Doamne, știu că toate vor sfârși curând
- nu-mi lăsa credința să mi-o pierd răbdând,
nu-mi lăsa iubirea să mi-o schimb căzând,
nu-mi lăsa viața să mi-o ard, uitând...

Doamne, ce străine-s toate-n jurul meu,
de n-ai fi cu mine, ce m-aș face eu!
Ține-mi trează grija de-a veghea mereu
până ce-o să treacă valu-acesta greu.

Doamne, cât de greu e lanțu-n care zac,
mă-ngrozesc de mine ce-am ajuns să fac...
Sufăr - și la toate trebuie să tac
și ce greu îmi vine să mă tot prefac.

Doamne, până unde să mai pot așa?
- Scoate-mi din strâmtoare calea asta grea,
ai odată milă de iubirea mea,
nu mai pot viața să-mi trăiesc așa.

Doamne, până ține acest drum amar,
fă să nu se stingă al credinței far,
fă să-mi ardă verde focul pe altar
ca să nu-mi rămână jertfa în zadar.

Doamne, doar nădejdea mi-o mai pot ținea
să nu mor în starea și-n rușinea grea,
- nu-mi lua iubirea, nu pot fără ea,
dac-o iei, o Doamne, ia-mi și viața mea!