Dă-mi Doamne iarăși starea din dragostea dintâi
că nu-s comori mai scumpe în lume decât ea,
o, de știam odată să mor, dar să rămâi
în starea ei divină ce n-o mai pot avea!

Privesc spre înălțimea de unde am căzut
și inima se strânge ca de-un țepuș amar
- cu câte lacrimi Doamne mi-aș plânge ce-am făcut
de-aș ști că pot odată s-ajung acolo iar.

Spre poala Crucii Tale mă târâi Scump Isus
cu ultima nădejde a celui muribund
privește-mă-n ce stare păcatul m-a adus
și nu lăsa Isuse să cad și mai afund.

Desprinde-Ți Mâna Doamne din cuiul ruginit
și strânge-mă la Sânul Iubirii Tale iar
căci numai cu-al Tău Sânge mai pot fi curățit
nimic nu-i alta-n stare să-mi stingă-al meu amar.

Ridică-mă Isuse la starea cea dintâi
care-o aveam cu Tine nainte de-a cădea
căci hotărât sunt astăzi să mor - dar să rămâi
nedespărțit de Tine și de iubirea mea!