¹ Omul ce se-mpotrivește la mustrări când i se fac,
nimicit va fi-n osândă dintr-o dată, fără leac.

² Când se înmulțesc cei pașnici tot poporu-i veselit
dar când stăpânește răul geme neamul chinuit.

³ Cui îi place-nțelepciunea tatăl își va-nveseli,
cine umblă-n desfrânare tot ce are-și va sfârși.

⁴ Prin dreptate-și întărește țara lui, un împărat,
dar acela ce ia mită o va pierde neapărat.

⁵ Omul care lingușește pe de-aproapele-i așa
cum o cursă i-ar întinde ca să-și prindă pașii-n ea.

⁶ În păcatul celui lacom este-o cursă rea oricând
dar cel bun le biruiește și se bucură scăpând.

⁷ Cel bun poate înțelege păsul omului sărac
însă cel rău nu i-l poate înțelege până-n veac.

⁸ Cei flecari și ușuratici focuri în cetate-aprind,
înțelepții însă umblă certurile potolind.

⁹ Când se ceartă înțeleptul cu nebunul, ori ce fac,
nici cu râs, nici cu mânie, pace nu va fi în veac.

¹⁰ Oamenii setoși de sânge îl urăsc pe omul bun
însă cei fără prihană viața lui sub scut i-o pun.

¹¹ Omul cel nebun și-arată toată patima din el
dar cel înțelept cu grijă și-o frânează-n orice fel.

¹² Când acel ce stăpânește dă-ascultare la minciuni,
toți slujbașii lui sunt numai niște răi, niște nebuni.

¹³ Cel sărac, cu-asupritorul se-ntâlnesc cândva, apoi
Dumnezeu le luminează ochii lor, la amândoi.

¹⁴ Împăratul ce-n dreptate pe sărac va judeca,
tronul său, pe veșnicie întărit și-l va avea.

¹⁵ Da, nuiaua și mustrarea dau înțelepciune-oricui
dar un fiu lăsat în voie va fi-ocara mamei lui.

¹⁶ Când se înmulțesc nebunii și păcatul va spori
dar cei buni le văd căderea... și ce grabnică va fi!

¹⁷ Pedepsește-ți fiul astăzi căci odihnă îți va da,
astfel sufletul tău mâine fiul ți-l va desfăta.

¹⁸ Când nu-i Vestea Sfântă-n țară tot poporul-i desfrânat
dar ferice de poporul care umblă-n drum curat.

¹⁹ Nu prin vorbe poate robul vinovat fi pedepsit
căci chiar dacă va pricepe, nu ascultă ce-ai vorbit.

²⁰ Dacă vezi pe-un om că-n vorbă nu e chibzuit de fel
poți mai mult avea nădejde de-un nebun decît de el.

²¹ Sluga ce de tânăr este răsfățat, el mai târziu
îți ajunge să se-ngâmfe și să ți se creadă fiu.

²² Omul mânios stârnește numai certuri ne-ncetat
și păcate multe face omul cel înfuriat.

²³ Pe oricare om mândria îl coboară negreșit
însă cel smerit cu duhul totdeauna e cinstit.

²⁴ Cine-mparte cu tâlharul își urăște viața lui,
blestemele le aude, dar nu spune nimănui.

²⁵ Frica cea de oameni este cursa celui rău și mic
dar cel ce se-ncrede-n Domnul, nu se teamă de nimic.

²⁶ Mulți râvnesc bunăvoința celui mare pe pământ
dar dreptate tuturora face numai Domnul Sfânt.

²⁷ Omul cel stricat e-o scârbă înaintea celor buni,
precum omul drept e-o scârbă pentru cei răi și nebuni.