O, să mai am o dată
acele stări de har
în care fericirea
nu-mi mai avea hotar,
în care printre îngeri
ca printre frați cântam
- o, orice preț pe lume
aș da să le mai am!

Isuse, du-mă iar
în starea cea de har
din care să mă iai
apoi la Tine-n rai.

Atunci neprihănirea
mi-era firesc veșmânt
mi-era la fel iubirea
și-n suflet și-n cuvânt
lumina curăției
mi-era pe orice zări
și Tu veneai spre mine
pe sute de cărări.

Blândețea cea mai dulce
îmi umezea-n lumini
și cerul nopții mele
mi-era un câmp de crini
și-n orice rod spre Tine
un drag sărut nălțam
- o, stări cerești, viața
mi-aș da să vă mai am! . .