Nu mi-am putut nălța privirea
mereu spre Adevăr s-o țin
dar gândul i-a pătruns iubirea
și nu i-am fost nicicând străin.

N-am înțeles deplin în mine,
ades, porunca ce mi-ai spus
dar cât am înțeles, știi bine
că-ntregul suflet mi l-am pus.

Și n-am avut din bogăție
prea mult să-Ți dau îmbelșugat,
- dar ce-am avut, Isuse, Ție
din toată inima Ți-am dat!