Când Te-am aflat pe Tine Doamne
de toate eu m-am lepădat
eram în sfânta-mi sărăcie
Dumnezeiește de bogat.

Când Te-am aflat pe Tine Doamne
al primăverii vis era
dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnă
atât belșug de flori ningea.

Când Te-am aflat pe Tine Doamne
nici nu simțeam că merg pe jos
părea că zbor prin întuneric
așa era de luminos.

Când Te-am aflat pe Tine Doamne
tot sufletu-mi era vrăjit
plângeam ca-n cea mai grea durere
atât eram de fericit.

Când Te-am aflat pe Tine Doamne
eram atât de vinovat
dar ca pe cel mai fără vină
așa cu drag m-ai sărutat.

Când Te-am aflat pe Tine Doamne
o zi așa de rând era
dar n-am de-atuncea sărbătoare
mai fericită decât ea.

Când Te-am aflat pe Tine Doamne
eu am simțit că sunt bogat
- dar nici atunci, nici azi, Isuse -
nu știu cât sunt cu-adevărat...