¹ Toate-și au pe lumea asta vremea lor...
Și fiecui
- om sau lucru de sub ceruri - îi sosește ceasul lui.
² Nașterea își are vremea,
moartea-și are vremea sa,
Răsăritul și-are vremea,
smulgerea de-asemenea...
³ Și ucisul și-are vremea
și-al tămăduirii har,
dărâmarea și-are vremea
și zidirea-și are iar.
⁴ Plânsul și-are vremea,
râsul,
și bocitul
și jucatul.
⁵ Aruncatul și cu strânsul,
sărutarea și uitatul.
⁶ Pierderea și iar aflarea,
ținerea și lepădarea.
⁷ Ruptul și cusutul, vremea
și tăcerea și mustrarea.
⁸ Și iubitul și urâtul
și război și pace, sunt
fiecare cu-a lor vreme pe pământ.
⁹ Ce folos au cei ce-aleargă și muncesc
din truda lor?
¹⁰ Am văzut ce face Domnul
oamenilor tuturor! ...
¹¹ Orice lucru Domnu-l face minunat la vremea sa,
chiar și gândul veșniciei inima-l cuprinde-n ea,
deși omul nu pătrunde spre-nceput și spre sfârșit
ce lucrare minunată Dumnezeu a-nfăptuit!
¹² Am ajuns să văd că nu e altă fericire-a lor
decât să trăiască bine, toată viața, până mor.
¹³ Dar și chiar că omul duce un trai bun, lipsit de greu,
este tot un dar și-o milă de la Bunul Dumnezeu.
¹⁴ Și-am ajuns să văd că cele câte Dumnezeu le vrea,
dăinuiesc în veac căci toate împlinesc porunca Sa,
că-n nimic din ce El face nu-i de scos sau de-adăugat
- pentru ca de Dânsul, lumea, să se teamă necurmat...
¹⁵ A mai fost ceea ce este...
chiar și ce va fi-a mai fost...
Dumnezeu aduce iarăși înapoi, trecutul rost.