De două mii de ani se aude o
Voce
Cât mai puternic, Cât doar un ecou:
Mireasa mea mult nu mai e și iată
Curând, curând eu voi reveni dinou
Să îmi iau tot ce este al meu
Știu că totul va fi greu
Mireasa mea în această vreme
Nu te păta cu lucrurile
Din acestă lume
Am lăsat din harul meu
Ca să-ți pregătești candela mereu
Nu plânge, căci eu voi reveni
În acestă vreme te vei pregăti?
O Israele poporul meu iubit
Veghează să fii mereu pregătit
Fii o fecioară înțeleptă
Mereu Veghează
În orice noapte fii trează
O Mireasa mea au trecut două mii
De ani...
Vei primi cununa?
Și în cer vei zbura
De vei răbda necazul
De vei luptă tot ce va fii greu
Cu mine vei învinge chinul mereu
Pregătește-te căci în noapte
Vremea este aproape!
La noaptea voi veni
Cum te voi găsi?
Maranata!
Iată poporule mirele
Este gata!
Am simțit că Domnul
Vrea să vorbească prin acestă poezie
Am scris-o cu gândul să fim treji și să veghem