Aspect din viață


Viață ne-ai dat Doamne
Și-o ploicică Sfântă
Că ochiul Tău nu doarme
Iubita Noastră Stâncă! ! ! .
Iar mințile-n derută
În noapte se frământă
Natura-ți mulțumește
Pe plaiuri frunza cântă
Câmpia înverzește
Și ochiul îl încântă...
Și stingi atâtea focuri
Ce mistuie păduri
De tot ce are viață
Părinte Te înduri
Stingi și focul foamei
Al celor obidiți
Cu apa ploii Tale
Tu pâinea o frămânți
O pîine ce nu are pic de aluat
Stăpâne Tu Ești Mare
Și unic Împărat
Și omul Te cinstește
Cu laudă și cânt
I-ai dat pâine și pește
A Ta dezmierdare
Prin Duhul Tău cel Sfânt...
O mare întrebare azi
Sufletu-mi frământă
Câtă răbdare are
Cu noi Măreața Stâncă? ! ? ...
Te rog Te îngrijește
Că ard câmpie și păduri
Dar nu uita răcește
Globul de-așa călduri
Și tot ceea ce ce-i verde
Mărește și nu pierde
Ce omul a făcut...
Rămân ”fără cuvinte„
De parcă și-a pierdut
Pricepere și minte
Dar ia acum măsură
Și-n ceasul ăst din urmă
Când nu realizează
Că vieți multe le curmă
Tot generând căldură
Din bogății îi taie
Iar focurile stinge
Cu naturala ploaie...

Blându Ioan
15.08. 2024.