Cum marea și-aduce spre țărmul dorit
adâncul suspinelor grele,
Ți-aduc din străfunduri, Isuse Iubit,
comoara cântărilor mele.

Cum vântul și-aduce din drum nesfârșit
spre munte parfum de vâlcele,
Ți-aduc de prin lupte Isuse Iubit
mireasma cîntărilor mele.

Cum crinul și-aduce din noapte smerit
spre soare potirul cu stele,
Ți-aduc de prin bezne, Isuse Iubit,
lumina cântărilor mele.

Cum stupul de munte și-adună trudit
din stâncă dulceața-n inele,
Ți-aduc din durere Isuse Iubit
nectarul cântărilor mele.

Și-n ceasul răpirii înalt și slăvit
iubirea Ți-ncheagă din ele
frumoasă ca Ție Isuse Iubit:
cununa cântărilor mele.

Când sufletu-mi cântă arzând strălucit,
Ți-aduce-n sclipiri de mărgele,
eterna-nchinare Isuse Iubit:
frumsețea cântărilor mele.

Sărută-l și-ascultă, că-Ți dă fericit
în starea și-n clipele-acele,
suprema-i iubire Isuse Iubit,
Cântarea Cântărilor mele!