¹ Aceasta e-o Cântare a Cântărilor, plăcută,
în timpul fericirii lui, de Solomon făcută...

² Să mă sărute Scumpul meu
cu buzele Lui sfinte,
cu sărutarea gurii Lui cea dulce și fierbinte,
că orice dezmierdări a Lui,
ca vinul sunt, mai bune.

³ A Tale dulci miresme sunt mai dulci decât pot spune,
ca mirul cel preascump vărsat,
mi-e Numele-Ți Iubite...
De-aceea ești atât de Drag fecioarelor sfințite.

⁴ Cu Tine să mă tragi mereu
și tot mai după Tine,
și haidem s-alergăm voioși spre zări tot mai senine.

În fericitele-I cămări
mă duce Împăratul,
de veselie și cântări
Îi vom umplea palatul,
vom lăuda al Tău alint, mai bun ca mustul viei,
pe drept ești Preaiubit, Tu sfânt izvor al bucuriei...

⁵ Sunt neagră,
dar frumoasă sunt, - a lui Salem fecioare,
cum corturile lui Chedar
- și-a regelui covoare.

⁶ Nu vă uitați că sunt așa de neagră și pălită,
căci soarele m-a ars umblând prin seceta cumplită.

Ai mamei mele fii, nedrept s-au mâniat pe mine
și păzitoare m-au fost pus la viile străine...
La alte vii...
dar via mea, a frumuseții mele,
eu n-am păzit-o...
- iar acum mi-o plâng, cu lacrimi grele.

⁷ O, spune-mi Tu, Cel Preaiubit de dragostea mea trează,
pe unde-Ți paști a Tale oi -
și unde stai de-amiază?
Căci pentru ce să rătăcesc pe la pășuni străine,
spre turmele-altor soți ai Tăi,
- când eu Te caut pe Tine?

⁸ O, dacă știi tu, cea mai frumoasă, din fecioare,
pe urma oilor o ia, - spre munții cu izvoare,
iar iezii tăi, păscând să-i crești,
veghindu-i dimpreună,
lângă colibe păstorești,
prin iarba cea mai bună.

⁹ Cu iapa cea-nhămată-n drum,
pe Faraon să-l tragă,
te-aseamăn Eu pe tine-acum,
aleasa Mea cea dragă!

¹⁰ Ce rumeni sunt obrajii tăi cu șir de lănțișoare
și ce frumos e gâtul tău purtând mărgăritare!

¹¹ Îți vom mai face lănțișoare din șiruri aurite,
cu stropituri de-argint curat, frumos împodobite.

¹² Cât stă-mpăratul fericit la masa Lui plăcută,
mireasma nardului meu scump se-mprăștie tăcută.

¹³ O, Preaiubitul meu îmi e ca mirtul scump în floare,
ce odihnește pe-al meu sân
în ceas de sărbătoare.

¹⁴ Și Preaiubitul meu îmi e ciorchin de măsliniță,
din viile din En-Ghedi -
crescut sub foi de viță.

¹⁵ Cât de frumoasă poți fi tu,
Iubita Mea Plăcută,
cu ochi de porumbiță dulci,
sfioasă și tăcută.

¹⁶ O, ce Frumos ești Scumpul meu,
ce Drag îmi ești Tu mie,
și ce-așternut curat avem verdeața din Câmpie!

¹⁷ Frumoșii cedrii ne sunt grinzi deasupra casei noastre,
și chiparoșii ni-s pereți,
- și bolțile albastre.