După ce-a-nchis Domnul ușa,
ploaia a căzut-căzut
pân-a-acoperit pământul
de nici munți nu s-au văzut,
oamenii-au murit cu toții,
n-au scăpat decât acei
din corabia lui Noe
apărați - năuntrul ei.

Ce frumos și cât de sigur
stă corabia plutind,
peste apele cu valuri
ce din zări în zări se-ntind,
porumbelul care zboară
se întoarce iar napoi
semn că apa-i încă mare
n-a scăzut al ei puhoi.

Dacă nu se-ntoarce omul de la rău,
vine grea pedeapsă peste capul său
și-n zadar se roagă cel necredincios
dacă n-a vrut viața - când chema Hristos.