Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă
când cerul pare-un templu nalt
cu mii de îngeri aprinzându-și
făclia unul celuilalt
când miile de stele-aprinse
cu îngerașii ce le țin
îngenunchează-n așteptarea
Venirii Fiului Divin...

Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă
când marea pare-un templu-afund
cu mii de duhuri aprinzîndu-și
nădejdi în care-abia pătrund
și stelele întors aprinse
cu duhurile ce le țin
îngenunchează-n așteptarea
Venirii Soarelui Divin...

Ce noapte-i Noaptea asta Sfântă
când câmpul pare-un templu viu
cu miile de stropi de rouă
arzând în zâmbet auriu
și toată viața și mișcarea
cu dor, cu șoaptă, cu suspin
îngenunchează-n așteptarea
Venirii Ceasului Divin!