Când cuvântul tău e soare strălucind pe-un larg întins
rodul lui e bucurie peste-al inimii cuprins.

Când cuvântul ți-e chemare plin de flacără și zel
rodul lui e mântuire pentru toți câți vin prin el.

Când cuvântul ți-e cântare cu înalt și drag fior
rodul lui este iubirea cu un sfânt și tainic dor.

Când cuvântul ți-e putere aprinzând altare vii
rodul lui e rîu de lacrimi înverzind cerești cîmpii.

Când cuvântul tău e taină peste sufletul ales
rodul lui divin e-n toate adevărul înțeles.

- Doamne, cât de multe fețe ar avea Cuvântu-Ți Sfânt
pentru cine le privește toate strălucite sunt!