Acum, când mama nu mai e cu mine,
Parcă mai tare îmi e dor de Tine...
Parcă și perspectiva morții iată,
Mi s-a schimbat, și altfel văd, deodată...

Parcă acest pământ nu mă mai leagă,
Parcă nici inima nu mai e-ntreagă...
Viața-i un drum de chin și suferință,
O luptă necurmată în credință.

Doar Tu, Cel ce-ai trecut deja prin moarte
Poți să ne faci acuma la toți parte
De mângâierile cerești, sublime,
Și de mirosul slăvilor divine.

Doar Tu vei vindeca a noastră minte,
Și-a noastre inimi, de acum 'nainte;
Ah, strălucește peste noi, Tu, Soare,
După această-adâncă întristare.

Dă-ne curaj și râvnă și lumină
Ca să pășim în voia Ta divină;
Tu viitorul nostru-l ții în mână;
Vrem duhul nost' cu Duhu-Ți să rămână.

Păstrează, Doamne, tatăl meu și frații,
Uniți în dragoste, și-n gând, cu toții;
Ajută-ne, cu mama noastră dragă,
Să Îți cântăm, o veșnicie-ntreagă.

Pun versul meu ca piatră de-amintire,
Când mama a plecat în fericire;
E foarte greu. . ne ustură, ne doare,
Dar Tu ne ții, Isuse, în picioare.

Fiți tari în Domnul, dragii mei, iubiții.
Chiar de străbatem valea umbrei morții,
Curând vom izbucni în Osanale,
Preafericiți, 'naintea Feței Sale.

Amin.
07 ian 2025