Și-a fost foamete - și-n țara
unde-a fost Iosif copil,
iată frații lui, în față-i
capul lor plecîndu-și-l.
Au venit să-i ceară pâine
căci la ei nu mai era,
nu știau că el e Iosif,
cel vândut de ei cândva.
El îi pune la-ncercare
mai întâi, - apoi le-a dat,
dar ei nu-nțeleg ce-nseamnă
felu-acestui om ciudat.
Iosif și-ascundea iubirea
după aspru-i chip și fel,
căci dorea pe toți odată
să-i aducă lângă el...
Omul bun iubește chiar și pe cei răi,
el le face bine la vrăjmașii săi.
Fericit e-atuncea omul credincios
când iertând iubește, - cum a zis Hristos.