Fiul Tău pierdut!

Doamne, cum să dobor zidul
Ce l-am construit
Când purtat de fire
Am păcătuit... .

Cum să trec de zidul care
Singur, eu l-am pus
Când în lumea de păcate
Cu voie m-am dus

Iată că ne ascultarea
S-a lipit de mine
Și-a pus zid înalt de piatră
Să nu dau de Tine

Am gustat înșelăciune
Miere cu pelin,
Mărul Roșu din grădină,
Și al șarpelelui venin

Vinul negru amestecat
Cu cenușă din cuptor
Care dulce îmi șoptea
Că Nu am să mor

Birul greu ce l-am plătit
Groaznicului împărat
Mi-a zdrobit întreaga ființă
Sub robia de păcat

Toate astea mi-au rănit
Sufletul de moarte
Și desculț, flămând, și gol
Le-am plătit pe toate

Atunci vântul m-a bătut
Rece și subțire
Multe lacrimi am vărsat
Venin-du-mi în fire

Am căzut apoi sub cruce
Și iertare am cerut
Sângele cel sfânt și dulce
Este frunte mi-a căzut

Întorcându-mă acasă
Tată, iată am venit
De sub crucea Celui care
Pentru mine a plătit

Azi mă întorc cu pocăință
Fiindcă Tu mi-ai dat
Dragostea de Tată
Aurul cerului curat

Haină scumpă și inel
În deget mi-ai pus
Și mi-ai dat o moștenire
Prin Domnul Isus

Mulțumesc că m-ai iertat
Sfinte, sfinte Tată
Și din mâna Ta nu vreau
Să mai plec vreo-dată. Amin