Și-a ieșit-atunci poporul
într-un lung convoi plecând,
Moise cel ales de Domnul
era-n frunte-n primul rând.
Sus, pe cerul 'nalt, nainte
ziua într-un stâlp de nor,
noaptea-n stâlp de foc puternic
mergea Dumnezeul lor.

Când stătea din cale stâlpul
cel înalt și se oprea,
era semn că tot poporul
trebuia-n popas să stea.
Dumnezeu cu bunătate
știa timpul potrivit
când să stea să odihnească
tot poporul obosit.

Câtă grijă poartă Dumnezeu de-ai Săi,
pe oricât de triste și de grele căi.
Umbră și căldură și-adăpost duios,
este totdeauna pentru-ai Săi - Hristos.