Și oricine va primi un copilaș ca acesta, în Numele Meu, Mă primește pe Mine.
Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine,
ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.
Matei 18:5,6

De ce plâng copiii, ne mai gândim, oare?
Ei, viitorul nostru, binecuvântare...

Plâng căci flămânzesc și le este sete
de neprihănire, tot caută exemple,
să-și vadă părinții, frații-n adunare,
cum trăiesc credința, nu la întâmplare.

Ne plâng mielușeii, azi, ascunși în turmă,
mâine, rătăciți, nu le dăm de urmă;
noi, prea ocupați, îi uităm mereu,
dar Dumnezeu vede și-aude din cer!