Să mă urc mai sus de locul
unde pân-acum am stat,
pân-aici ajunge focul
și-încă nu-s de-ajuns curat.

Să mă urc mai sus de starea
cea în care-am lenevit
până la încredințarea
care-o dă un duh smerit.

Să mă urc mai sus de rândul
celor ce-n păcat trăiesc
până ce-mi va spune gândul
c-am atins tărâm ceresc.

Să mă urc mai sus pe munte
pân-la singur cu Hristos,
toate grijile mărunte
să le uit departe jos.

Să mă urc mai sus spre Țintă
stăruind să mi-o ating
orice duh să nu mă mintă
orice piedică s-o-nving.

Să mă urc mai sus întruna
către Tine Soare-ascuns
și să stau pe totdeauna
doar atunci când Te-am ajuns.