Fericit cel care trece
Dintr-o viață alipită,
Printr-o moarte liniștită,
Cu nădejdea întărită
La odihna-nveșnicită
Pentru suflet mult dorită.
Numai în Hristos se află
Taina asta minunată.
În El fiecare află
Cea mai minunată harfă,
În limba cerului cântată
Cum nici n-a visat vreodată.
Domnul este Cel pe care,
Din noi, nimeni nu-l cuprinde.
Unde este, cum arată,
El cerescul nostru Tată?
Când începe? Cât Se-ntinde?
Știm doar că El este-oriunde.
Însă Domnul este-Acela
Ce ne știe pe oricare.
Ne cuprinde, ne-nțelege,
El în dragoste ne-alege
Și cunoaște orice stare
Că-i Dumnezeul nostru mare.
Cel deasupra tuturora
Nu înlătură nimic,
Ci cuprinde-n sine totul
Și primește pe tot omul
Cât de-nalt sau cât de mic
Care se arată dornic.
Lui nimic nu-I e prea mare
Și nimic nu-i e mai presus,
Dar nici mic, să nu-l ia-n seamă.
Pe toți ne cheamă ca o mamă.
Lui închină-te supus
Mielului jertfit Isus!
Amin.
(Duminică, 12 iulie 2020)