Iată-l pe David în vremea
când era păstor la oi,
când din harfă cânta psalmii
tot mai dulci și tot mai noi.
Toate ascultau mișcate
când cânta lui Dumnezeu
cu căldură și cu lacrimi:
- Domnul e Păstorul meu...

Nu voi duce nici o lipsă,
El mă paște-n verzi pășuni
și la ape de odihnă
îmi dă inimii minuni...
Și-mi povățuiește calea
pentru Numele Său Sfânt,
eu de nimeni n-am vreo teamă
căci mereu cu Domnul sunt...

Fericit e mielul Blândului Păstor,
el le are toate cu belșug și spor.
Și în orice vreme poate fi voios
căci el stă sub brațul Dulcelui Hristos.