Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrima de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
şi bat la fiecare poartă
şi plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slove mă coboară
şi mă împraştie prin ţară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea buna
sa-ti fie pavaza-n furtuna
si pentru zilele cumplite.
Eu sunt polenul din cuvinte.
Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.
Eu sunt polenul din cuvinte...
Cu versurile:"Hristos din slove mă coboară/
şi mă împraştie prin ţară/", i-ati "increstinat" continutul poeziei, Mr. Gavriil. Multumim Domnului Isus ca este bun si "inca" Se mai indura de noi, dandu-ne timp sa ne POCAIM!
eu vin acum cu vestea buna
sa-ti fie pavaza-n furtuna
si pentru zilele cumplite.
Uimitor dar la fel de adevarat!