Întrecerea
S-au întrecut odată, într-o joacă
Norul din cer cu roua de pe-un fir
De cimbrișor, ajunsă în potir
Când roadele au prins ca să se coacă.
-"Cine-i mai demn lumina să prefacă
În curcubeu de pace și delir"?
-S-au întrebat, când purul trandafir
Petalele de har o să-și desfacă.
Norul întâi a început să-și facă
O mantie de neguri și de bir,
Larg curcubeu să strângă în chimir.
Dar bobul jos, ca lacrima săracă
S-a dăruit pe sine în Zefir,
În Patria luminii ca să treacă.