Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine,
să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” (Mat.16.24).
Mai discret şi pe tăcute, fără zgomot să producă,
Iată-ne cu-o nouă cruce care-ar vrea să ne seducă.
Unora, le e totuna cu efect nedetectabil,
Pentru alţii, dimpotrivă, ce-i în ea nu-i sfânt, valabil.
Crucea nouă e uşoară dar loveşte-n crucea veche,
Din moment ce-s diferite către Cer a fi pereche.
Crucea nouă e “la zi”, cu ce-nseamnă modernism,
Pe când vechea-i de milenii din primarul creştism.
Crucea veche stă-n picioare prin Decret dumnezeiesc,
Pe când noua cruce gustă şi din fructul pământesc.
Vechea cruce îi cerea firii vechi s-o răstignească,
Pe când noua-i cumsecade; vrea-mpreună să trăiască.
Crucea nouă nu-i supusă vechilor porunci eterne,
Căci acestea sunt schimbate în principii noi, moderne.
Cu Adam cel vechi e blândă pentru-a-l ţine sus să moară,
Ca apoi din nou să iasă un om nou a doua oară.
Îi e greu să-l răstignească şi apoi să învieze,
Ci preferă mai degrabă din ce-i vechi să modeleze.
Crucea veche stă pe umăr la acel ce merge-n Sus,
Şi nu dă cu ea’napoi după cum n-a dat Isus.
Ea nu schimbă cu nimic din principii vechi celeste,
Ci preferă să îndure pentru-a duce-a păcii veste.
Să-i iubească pe duşmani stă în post şi rugăciune,
Însă pentru nou-“moderna”, ea-i o mare slăbiciune.
(Când un frate îţi greşeşte de nu ştii a câta oară,
Iar Isus cu-a Sa blândeţe vrea să-l ierţi acuma iară,
Crucea veacului din urmă îţi şopteşte: “Nu fi laş,
Căci credinţa ta nu-i ‘încă’, ca a unui copilaş”)!
**
Dacă vrei cu crucea-n spate să ţii pas cu creştinismul,
N-ai să poţi să mergi oricum adoptând şi modernismul.
Iar de-n viaţa-ţi de creştin sunt aceste două cruci,
Dă-ndărăt pe nou-venita, ca-n porunci să nu te-ncurci.
Cu aceste două cruci este greu să mergi în Sus,
Mai ales că nou-modelul te va trage-n sens OPUS.
Domnului să ne rugăm ca să ducem crucea veche,
Respingând-o pe cea nouă, căci n-ajung în Cer pereche.
Iar de-acum să predicăm crucea veche cu putere,
Care nu mai lasă eul lăfăindu-se-n plăcere…
…La acestea toate acum, ce prin versuri sunt expuse,
Te rugăm, ne dă Tu harul, crucea, să-Ţi purtăm, ISUSE.
Amin.
(Poezie inspirată din fragmentele unei predici, de A. W. Tozer).
Ce adevarate cuvinte! Doamne, ajuta-ne sa purtam CRUCEA TA.
”Iar de-acum să predicăm crucea veche cu putere,
Care nu mai lasă eul lăfăindu-se-n plăcere…
…La acestea toate acum, ce prin versuri sunt expuse,
Te rugăm, ne dă Tu harul, crucea, să-Ţi purtăm, ISUSE.”
Amin!