Părinte scump, îngenunchez
Și-ntâi, Îți cer iertare,
Căci prin Cuvânt mă cercetez
Și-mi văd greșul cel mare! . .
Iar dacă cei din casa mea
Și ei poate-au greșit
Și vină au în fața Ta,
Iartă-i, Tată iubit! . .
Prin Sângele Fiului Tău
Ne spală, ne sfințește
Și ne păzește de cel Rău
Care tot uneltește!
El dă târcoale, ca un leu
Și caută să ne-nghită,
Dar Tu păzește-ne mereu,
Clipită de clipită! .
În bezna care s-a lăsat
Peste întreg Pământ,
Pătruns-au slugile din iad
Făcând mare tumult!
De-aceea tot mai mult Te chem,
Că-i vreme de strâmtoare
Și precum Lot eu plâng și gem,
'Nainte de plecare!
Nu ne lăsa, Părinte sfânt,
Ne ține lângă Tine;
Că tot mai greu e pe Pământ,
Printre-ale lui ruine!
Am așteptat un semn ceresc
Și-aud pe boltă șoapte:
"Doar scurte clipe mai lipsesc
Până în miez de noapte!"
Cu toți cei dragi ai mei mă las
În mâna Ta de Tată,
Căci bate, bate sfântul ceas
În noaptea-ntunecată!
O, fie ca în clipa când
Veni-va sfântul Mire,
Să zboare către cerul sfânt
Și toți cei dragi, cu mine!
Cu toți cei care Te-au slujit
Și care sunt Mireasă,
Am vrea să fim în infinit,
Cu Tine, sus, acasă!
Să proslăvim iubirea Ta
Prin Mire arătată
Și să-Ți cântăm de-a pururea
La nunta minunată!