ÎNTOARCEREA ACASĂ

Ce-o să spui în clipa sfântă
Când vei poposi în prag
Bucuriilor eterne
Ce le-ai aşteptat cu drag?

Ce-o să cânţi atunci, cucernic
Când un cor nenumărat
O să-ţi cânte bucuria
Ce în răni ţi-ai adunat?

Ce-o să faci în faţa Celui
Ce te-a aşteptat mereu
Şi s-a dat pe Sine însuşi
Să te-ascundă-n Dumnezeu?

Ce-o să simţi când un părinte
Îţi aleargă bucuros
Să te-acopere în braţe
De veşmântul zdremţăros?

O să plângi în loc de vorbe
Căci Acela aşteptat
Ştie vorba dinainte
Şi El însuşi s-a rugat.

Doar cu inima cânta-vei,
Mut de-atâtea frumuseţi,
Să-ţi transformi suspinu-n cântec
Dulce noii Dimineţi.

O să cazi în faţa Celui
Ce-a căzut sub crucea grea
Să te mântuie pe tine
Şi un viitor să-ţi dea.

O să simţi atunci cu lacrimi
Că eşti fiu de Împărat
Şi doar Dragostei supreme
Eşti pe veci îndatorat.