Sunt un nimic, dar Tu ești totul, lumină, pace bucurie,
Tu ești Puternic Savaotul, fără să-mi ceri nicicând simbrie.
Eu sunt un bulgăre de tină, firavul puf de păpădie,
Dar Tu-mi ești binecuvântarea, Izvorul sfânt de apă vie.

Sunt un nimic, un gând vremelnic, iar viața mea-i miraj și clipă,
Năucă vreme de-ntristare când tot ce-adun e doar risipă.
Dar Tu-mi ești binecuvântarea, tăria mea în vremuri grele,
Lumină ochilor mei tulburi, făclii aprinse în candele.

Sun un nimic, doar umbra pală răpusă de amara vină,
Vremelnic trup pe care anii îl vor schimba în praf și-n tină.
Dar Tu rămai în veci, Stăpâne, și mi-ai iertat întreg păcatul,
Prin Jertfa Sfânta de Cruce, când a plătit Nevinovatul.