În nopțile de veghe, când se zidesc altare,
Și-n ardere deplină, e sufletul, aprins,
Se-nalța către ceruri albi porumbei de Slavă,
Ce cad bătând din aripi, peste pământul nins.

In nopțile de veghe, când se zidesc altare,
Și în genunchi, e trupul... și brațele, spre Cer,
Primește, Doamne, ruga și vindecă amarul,
În cupe pune rouă, nu cețuri și nici ger!

In nopțile de veghe, când se zidesc altare,
Și-n ardere deplină, e sufletul, aprins,
M-așază, Doamne, iarăși în palma Ta divină,
Să fiu un turn de veghe, nu bietul lut învins. !

#FlorinaEmiliaPincotan / în nopțile de veghe