O, moarte strălucită din clipa biruinței
cum le răscumperi toate și toate le-nsenini
ce unic imn de slavă înveșnicești ființei
și cum preschimbi în aur cununile de spini!

Atâtor lupte-a noastre de-a lung de ani purtate
cerești mărgăritare pe frunte le așezi
o, strălucită moarte, sfințindu-ni-le toate
le-mbraci în curăția divinelor zăpezi.

Atâtor valuri grele, spre noi dezlănțuite,
le-arați pe creste slava pășirii lui Isus,
și toate-aceste valuri sub tine potolite
dau liniștea acestui Dumnezeiesc apus.

Atâtor lacrimi aspre prin bezne șiroite
le-arați pe stropi sărutul Prezenței lui Hristos
o, moarte strălucită - și toate-s negrăite
podoabe pentru Nunta cu Cel-în-veci-Frumos.

Atâtor suferințe golgotic îndurate
le-arați c-aveau pe frunte ceva din Crucea Lui
și toate-au altă față și-al înțeles - și toate
tu moarte strălucită cântând la cer le sui.

Despovărării noastre cum îi încarci deodată
cereasca greutate a slavei celor sfinți,
- O, strălucită moarte, fii binecuvântată,
cuprinde-ne în clipa supremei biruinți!