Acum Domnul spre cetate
plânge-ndurerat spunând:
" O, Ierusalim, de câte
ori te-am tot chemat Eu blând...
Cum am vrut să-ți strâng copiii
ca o mamă puii ei,
dar n-ai vrut, - de azi 'nainte
vor veni vrăjmașii tăi.

Te vor strânge, te vor arde,
te vor dărâma amar,
pentru că n-ai vrut la vreme
să primești frumosul har...
- Vai de cine nu cunoaște
vremea-n care-i cercetat,
nu-l așteaptă decât chinul
nesfârșit și ne-ndurat... "

Nu respinge harul câtă vreme-l ai
că nu-ți mai rămâne decât chin și vai.
Cine tot amână, moare păcătos,
și grozavă-i moartea fără de Hristos.