Precum Lot în Sodoma sufletu-și chinuia,
Așijderi eu îmi chinui sufletu-n lumea rea. .
O lume fără milă și fără Dumnezeu,
O lume ce se-afundă-n mocirlă tot mai greu!

La fel ca în Gomora, omul a adunat
Cu zâmbetul pe buze, păcat peste păcat!
Sfințenia-i demodată, Biblia nu mai e bună
Pentru cei care astăzi trăiesc doar în minciună!

Și mulți mai sunt supușii care i se închină. .
Căci e la loc de cinste, pe tron, ca o regină...
Din apele minciunii băut-au mulți creștini
Iar azi nu mai au vlagă, sunt doar stinse lumini...

Așa arată lumea care nu-mi aparține. .
Din ea nu fac eu parte, căci am alt Duh în mine!
Sunt dezlipit de toate ce sunt jos pe Pământ,
Aștept aripi spre slavă, să zbor prin Duhul Sfânt!

Străin mă simt și singur, sunt doar un biet pribeag
Dar știu că sus, în glorie, Tatăl m-așteaptă-n prag!
Căci chiar de-am fost odată un fiu risipitor
M-a împăcat cu Tatăl al meu Mântuitor!

De-aceea către ceruri, spre zările întinse,
Privesc cu ochii-n lacrimi, cu brațele deschise!
Candela mea e plină, arde prin Duhul Sfânt
Și nu e nicio pată pe albul meu veșmânt!

Iar dacă sfântul Tată acum m-ar întreba
Când aș dori să intru acasă-n Țara Sa,
Aș spune fără preget, cu dor și lăcrimând:
Aș vrea să zbor spre Tine oricând, Doamne, oricând!