Nu suntem vrednici, Doamne Tată,
De bunătatea-Ți minunată
De care noi ne bucurăm
Pe ast Pământ ce îl umblăm.

În astă viață avem parte
De nesfârșita-Ți bunătate
Doar fiindcă, Doamne, așa voiești -
Fiindcă-așa mult Tu ne iubești!

Nu suntem vrednici, Doamne mare,
De nicio binecuvântare
Pe care noi o primim
În astă viață ce-o trăim.

Orice binecuvântare
Ce Tu ne dai cu mână mare
E din voia-Ți minunată,
Din iubirea Ta de Tată!

Nu suntem vrednici, Atotstăpâne,
De grija ce ne-o porți în lume
Încât ca noi, călători,
Să fim mereu încrezători.

Tu ne veghezi din veșnicii
În orice loc, în orice zi,
Căci vrei mereu să ținem minte
Că ești măreț și bun Părinte!

Nu suntem vrednici, nicidecum;
Nu merităm nimic ce-i bun;
Orice lucru bun primim
E, dela Domnul, har sublim.

Ajută-ne, cu inimi sfinte,
Să Te iubim mai mult, Părinte.
Să-Ți fim mulțumitori oricând
Urmând Cuvântul Tău cel sfânt!