Erau nopți... (completă)


Erau nopți de vară
Și în copilărie
Dar astea te omoară
Atât sunt de fierbinți
Mercuru-n termometre
Stagnează nu coboară
Închiși ca-ntr-o cutie
Apartamente coc
Moșnegi, copii, părinți...
Căldura-n trepte crește
Amarnic an de an
Pendula lovește
În creier cu-n ciocan
Din nasu-ncins
Picuri de sânge
Se preling pe barbă
Și parc-aud străbunii
Sub stratul-n-alt de iarbă
Cum între ei se-ntreabă
De ce natura plânge
Că de pe-o coasă curge
Pe țărn-atâta sânge? !
Înspre dimineață
Cerul omul răsfață
Sub cerul înnorat
Locuri cu verdeață
Nu mai au răbdare
Ar vrea o ploaie mare
Ploaie și răcoare
Fiindcă se usucă
Acum fac o rugă mută
Ploaie ploaie multă
Asfel că rând pe rând
Și pomii-s în derută
Cu frunze-agonizând
Și ades se-aprind
Dumnezeu sătul de-așa
Multă iertare
Ne-arată ce-am făcut
Cu Terra fiecare
Când prea mari explozii
Se dezlănțuie în soare
Și oamenii-amețesc
Grăbiți caut-o boare
Pe nisip la mare
Pentru tot pământul
Cu vastele păduri
Care se-aprind de-a rândul
Arzând făpturi făcute din pământ
Care n-aveau cu Domnul Legământ
Domnul nori groși trimite
Sub bolta cea cerească
Și tunete și vânt
Trântesc câte-o fereastră
Și apă multă multă
Străzile inundă
Pe grădini
Timp de o secundă
Secundă cerească
Lumea s-o trăiască
Vremea ne-ngrozește
Norii gura-și cască
Nivelul apei crește
Și intră pe fereastră
Și-o casă-i prăbușită
Chiar înaintea noastră
Șuvoaie de pe dealuri
Furibunde lasă
Copacii ce i-au smuls
Spre a lovi o casă
Industrie am vrut
Industrii de război
De parcă n-am știut
Ce pot face cu noi
Ploaia stagnează
Brusc cum a-nceput
Din amonte-n jos
Rapide puhoaie
Podurile-au rupt
Cădura e mare
Și-n continuare...
Chiar și iarna-i cald
Doar că-i mai răcoare
Întrebare-mi pun
Ce va fi-n cinci ani? ! ...
Un popor nebun
De-așa arșițe mari
Condus fiind de pompoși
Câțiva mitocani
Sau zece măgari
Toți parlamentari
Și-aceea jegoși
Dar care fac bani
Bani atâți încât
Chiar de-i plouă-n gât
Fiind totuși de-ai noști
Prea lipsiți de cap
Dar de-ajuns de proști
De-n piele nu-ncap
Rezerve de bani
Fac pe zeci de ani
Cântă o vioară
A destrăbălare
Și se bea palincă
De la Baia Mare
Damele de lux
Se rotesc pe bară
Mahării-n reflux
Sînt atât de treji
Toarnă pe gâtlej
Încât stau să moară
Și trecuți de ani
Aruncă cu bani
Moartea li-e la ușă
Ei toarnă-n pahară
Vor s-adopte-o lege
Însă e prea greu
Când ca o căpușă
Au tot supt mereu
Și acum ar vrea
Toți banii să-i dea
De pe zece ani
Pentru viața cea
Trăită-n credință
Nu în strâns de bani
Somn și neștiință.
Dacă-n tinerețe
Minte n-au avut
Din zbârcite fețe
Dau riduri demult
Pleacă de aici
Și-ntregul avut
E spălat de ploi
Și luat de Prut.


Blându Ioan
01.09. 2024.