Să asculți de conștiință
Ca de glasul cel ceresc.
Dar să n-asculți de dorință,
Ca să nu cazi din credință.
Ține minte ce-ți vorbesc,
Ca să rămâi în har ceresc.

Chinul conștiinței tale
Poți să ți-l înăbușești,
Poți să-l faci ca să te lase
Să zidești cetăți și case
Și-n păcate să trăiești,
Dar la urmă-ai să plătești.

Iar odată o să vină
Iadu-n care veșnic ea
O să-ți ardă și-o să-ți urle,
Mari reproșuri să-ți azvârle
Din osânda cea mai grea,
Și să scapi nu vei putea.

Conștiința vinovată
Este rea și caută vină
Altora pentru Cuvântul
Ce venea de la Preasfântul,
Care ea n-a vrut să-l țină
Și ajuns-a în ruină.

Vrei o viață-n bucurie?
Vrei să nu gemi niciodată?
Vrei cel rău să nu te-atace?
Vrei să dormi în pace?
Ține-ți conștiința nepătată
Și te va primi cerescul Tată.
Amin.
(Marți, 6 octombrie 2020)