Mărturia mea, Isus,
este lacrima fierbinte
care Ție Ți-am adus
lângă orișice cuvinte.

Și e sângele cel greu
scurs din inima-mi amară,
într-un ceas când Dumnezeu
era-n cea mai grea ocară.

Și-i sudoarea ce-mi cerea
dureroasă silnicie,
când iubirea Ta părea
osândită pe vecie.

Și mi-e stropul de nectar
dus la gura Ta uscată,
când cel mai nedrept calvar
răstignea lumina toată.

Și-i un zvon de cântec drag
picurat pe-un drum de stele,
când spre-al Nemuririi Prag
se topeau urmele mele.

... Ia-mi-o Tu, Isus Iubit,
și-Adevărul ei mi-l scrie
celor ce le-ai pregătit
cea mai dulce veșnicie!